Custom Search

vineri, 9 ianuarie 2009

Imaginatie



Tic... tac... Tic... tac... Tic... tac... Tic! A saptea secunda n-a mai venit. Nici a opta, nici a noua, nici celalalte de dupa. Totul s-a oprit. Nimic nu mai misca, nici o adiere, nici un sunet. Nu e moarte, dar nu e nici viata. Cred ca am ramas blocat in clipa dintre doua secunde.

Supradoza de vise n-a fost cea mai buna idee. Incerc sa-mi dau seama daca insomniile erau chiar asa de greu de suportat incat sa recurg la acest tratament de ultima generatie.

Mi-au promis ca timpul se va opri. Nu m-au mintit, doar ca eu aveam alta idee despre asta. Acum sufar de o insomnie care va dura exact cat distanta dintre cele doua secunde. Dar timpul s-a oprit! Cum voi putea sa masor... Nu pot! Nu mai am ce sa masor.

Am cumpart un medicament pentru insomniile care m-au facut sa simt ca n-am mai dormit de o eternitate, dar in schimb am primit chiar eternitatea. Si nici asta nu ma multumeste, nici eternitatea nu e ceea ce mi-am imaginat.

Nimic din tot ce mi-am imaginat pana acum nu s-a asemanat cu realitatea. Am avut mereu parte de altceva: opusul sau, mai rau, chiar situatii neimaginate de nimeni. Cred ca sistemul meu de valori a fost structurat gresit de la bun inceput. Oare cine mi-ar face o gluma atat de nesarata? Tind sa cred ca multe din deciziile importante din viata mea au fost proaste, gresite sau total aiurea, tocmai din cauza imaginatiei mele!

...tac... Tic... tac... Tic... tac... Clipa dintre secunde s-a terminat!? Timpul poate fi iarsi masurat! Pot sa aud ticaitul ceasului, simt adierea vantului, lumea din jurul meu se misca! In sfarsit pot sa... E intuneric! Si nu pot sa deschid ochii! De ce nu pot sa deschid ochii?

Mda... Citisem pe prospect ceva de efectele secundare. Parca era vorba de somnolenta... Stiu! Era vorba de somnul vesnic!

Oare cat dureaza vesnicia?

0 persoane au avut tupeu sa comenteze: