Custom Search

joi, 12 februarie 2009

Dependenta - Ziua 1 si 2

Ziua 1

M-am trezit cu o durere de cap destul de incomoda. In camera domnea dezordinea: haine, resturi de mancare, pachete goale de tigari, cani murdare de cafea, sticle de vine desfacute care emanau un iz acru. Privelistea nu ma mai deranja. Devenisem imun la asa ceva, dar nu eram obisnuit sa ma trezesc fara lucrul care ma punea pe picioare si care ma tinea pe linia de plutire in fiecare zi.

Am plecat de acasa in speranta ca voi reusi sa uit. Ma gandeam ca se poate si fara, trebuia sa se poata si fara! Vreamea de afara nu era tocmai perfecta. O ninsoare incapatanata pusese stapanire pe oras. Multa zapada, multe balti, soferi si pietoni nervosi. M-am urcat in primul autobuz care mergea catre centru. am colindat o buna bucata de vreme orasul in cautarea unui loc unde as putea sa beau o cafea tare si ieftina si intr-o companie care sa nu-mi deranjeze gandurile.

Stau de o jumatate de ora si sorb din cafea. Tigarea arde incet in scrumiera. Pe televizorul din bar ruleaza un film. Incerc sa prind ceva din ceea ce vad, dar gandul imi este in alta parte. E abia prima zi fara ceea ce-mi trebuie. Nu stiu ce o sa fac.

Sper ca ziua de maine sa fie mai buna sau macar mai simpla.

Ziua 2




Am cea mai enervanta sonerie folosita vreodata ca alarma la un telefon mobil. Trebuie sa ma trezesc sa merg la lucru. Stau pe marginea patului si privesc in gol. Aceeasi priveliste dezolanta ca si ieri.

Ma simt apasat de o apatie ciudata. Ma spal pe fata cu apa rece cu speranta de a ma energiza. Nu reusesc. Simt ca o sa fie o zi grea. Pana si zgomotul facut de spalatul pe dinti ma scoate din sarite. Plec in graba de acasa cu gandul la singurul lucru care ma poate aduce pe linia de plutire, care ma poate face fericit.

Grupul de elita al contabilelor, grup pe care-l intalnesc in fiecare dimineata in autobuz, e foarte tacut. Parca simt si ele ca vorbele lor fara rost ma pot enerva mai mult decat o fac de obicei. Sunt un recipient sub presiune. Pot exploda in orice clipa, la orice vorba sau gest..

E clar! Nu pot rezista foarte mult fara... Inca mai incerc sa ma mint, sa-mi spun ca mai sunt si alte lucruri in viata care pot umple golul! Stiu ca nu e asa! Nu mai pot continua asa, nu mai pot sa ma mint! Recunosc, in primul rand fata de mine, ca sunt dependent!

1 persoane au avut tupeu sa comenteze:

Andreea spunea...

Si mie mi-e foarte dor de tine si am trecut destul de greu prin ziua asta!