Custom Search

miercuri, 18 februarie 2009

Dialoguri imaginare

-De ce spui asta?
-Crezi ca gresesc?
-N-am spus asta! Eram doar curios de ce ai spus-o!
-Tu nu poti sa vezi mai departe de zambetele ei? Nu-ti dai seama ca nu sunt sincere?
-Poate e asa, dar m-a ajutat foarte mult. Nu pot sa fiu indiferent, nu pot sa dau inapoi...
-Si crezi ca toate astea justifica sa impartaseasca lumii secretele care i le incredintezi? E ok sa zambeasca cu tine si sa fie de acord cu ceea ce ii spui tu, si apoi sa spuna altcuiva tot, poate si cu niste adaugiri pe ici pe colo?
-Pai nu, dar...
-Dar ce? Incerci sa ii acorzi circumstante atenuante? De ce ai face asta?
-Ba da, dar nu pot sa renunt la un prieten bun asa de usor?
-POFTIM? Amice esti un prost! Si nu-mi cer scuze ca spun asta! Cum poti sa consideri prieten, ce sa mai zic de prieten bun, o persoana care iti tradeaza asa de usor increderea?
-Cred ca ai dreptate... Adevarul e ca m-am lasat dus de nas...
-...
-Dar tu de unde sti toate astea?
-Pentru ca inaintea ta am fost eu cel ranit in amorul propriu...
-...
-Vi la o cafea?
-Da, dar nu stau mult. Mai am ceva treaba astazi.

~

Aceasta postare este prima dintr-o serie. O serie de dialoguri imaginare care nu ar fi trebuit sa fie. Sau care ar fi trebuit sa fie cat se poate de reale.

0 persoane au avut tupeu sa comenteze: