Custom Search

marți, 17 noiembrie 2009

Missing... me! (pagini de jurnal)




Mă las legănat de tren,
Să adorm întru uitarea trecutului.
Să visez răsăritul lunii din mare,
De dincolo de epavă.

Să mă trezească pescăruşii
Pe plajele memoriilor,
Departe de orice urmă de civilizaţie,
Departe de războiul din mine.

Îmi tulbur tulburările
Cu gânduri clare de plecare
Către ceva nou şi surprinzător,
Dar pregătit minuţios de cu seară.

Uneori mă întorc la beţia amară,
La fumul acelei ultime ţigări,
La viciul de a mă-ndura pe mine
În aceşti ani lungi şi apăsători.

~

Revin mereu la aceste rânduri. Undeva acolo sunt şi eu. Încă nu reuşesc să mă văd, dar îmi aud glasul abia şoptit.

Acele cuvinte m-au demolat, dar au lăsat în urmă cel mai ciudat sentiment de bucurie şi speranţă. Răspunsul e acolo, ascuns între acele versuri, şi în mine în acelaşi timp. Încep să realizez cât de mult am greşit faţă de mine...

0 persoane au avut tupeu sa comenteze: