Custom Search

vineri, 22 ianuarie 2010

Dialoguri imaginare

-De ce ai făcut-o?
-Sincer să fiu... Nu ştiu... Aş putea zice că eram beat... că eram gelos... că vroiam să demonstrez ceva... Sau poate chiar ce ţi-am spus ţie atunci, când ai fugit afară după mine... că era doar o glumă.
-Dar nu te-ai gândit la consecinţe, la ce o să zică lumea despre tine?
-Nu!
-De ce?
-Pentru că atunci nu-mi mai păsa! Pentru că nu-mi mai pasă! Mă rog, îmi pasă ce zice lumea despre mine, dar nu cei de acolo. Pe foarte puţini dintrei ei îi mai consider oameni. Restul sunt doar nişte persoane pe care le cunosc, fără prea mare importanţă pentru mine.
-Dar mulţi dintre ei te-au ajutat...
-Da, ştiu, dar când pun în balanţă... parcă se anulează totul, ba chiar înclină mai mult în partea cealaltă...
-M-am gândit zilele astea la tine.
-Ştiu. Am văzut. Eu m-am gândit mereu... Aşteptam oarecum ziua asta.
-De ce n-ai dat nici un semn?
-De ce? Hmm... Cred că aşteptam să treacă perioada asta, să treacă ura, să treacă ceva...
-Şi? A trecut?
-Da... Nu... Nu stiu... Încă nu ştiu...
-Încă mai suferi?
-E aşa de evident?
-Sincer... Da! M-am gândit la o chestie pe care ai spus-o cu ceva timp în urmă. Chestia despre scânteia din ochii tăi.
-Aşa... Şi?
-Încă o mai ai... Dar nu mai e la fel de strălucitoare ca atunci...
-Mersi... Cred!
-...
-Mai luăm o cafea?
-Mi-ai lipsit...
-...
-Hai să mai luăm o cafea!

~

Dialoguri imaginare. Episodul 4. Pentru G.

0 persoane au avut tupeu sa comenteze: