Retrospectiva FITS 2010

A fost Festivalul International de Teatru de la Sibiu

Ziua I


Ziua II


Ziua III


Ziua IV


Ziua V


Ziua VI


Ziua VII


Ziua VIII


Ziua IX


Ziua X


Ne vedem la anul!!!

Ne-am nascut in locul potrivit!?

A devenit sport naţional să-ţi bagi picioarele în ea de ţară de câte ori o iei în freză de la un mârlan în trafic sau te umpli până la comă de septicemie chiar din spitalul în care te-ai internat cu spirtul şi bandajele tale, sperând să nu ieşi de acolo cu picioarele înainte.

Pleci din România cotidian şi te întorci seara frânt de oboseală, când ţi se reactivează dorul de ducă după ce deschizi televizorul şi te invadează democraţia de larg consum.
O iei de nebun când ţi se apleacă de preţuri nesimţite şi tsunami de manele şi o tai la bulgari sau la greci. Dar, iată, nu mai ţine, fiindcă triburile de manelişti 4x4 au invadat şi Nisipurile de Aur, iar atunci îţi vine s-o dai dracului şi de Bulgarie. Alegi Malvinele sau Barbadosul, sperând să respiri ecologic, astfel ca apa în care te scalzi să aibă culoarea oceanelor văzute la Discovery. Dacă n-ai bani, visezi că fugi de România, ca în vremea împuşcatului.
Dar, ca un făcut, de fiecare dată, nu ştiu ce mecanism se declanşează, pe lumină sau în vis, nu ştiu ce aiu reală interioară te dă peste cap, că iar iei drumul spre casă.
Alţii însă chiar pleacă. Deşi iubesc România la fel ca tine, au ales s-o facă de la distanţă, dar nu din raţiuni geografice şi culturale - râul, ramul, munţii, marea, Mihai Viteazul, Eminescu -, ci tocmai ca să scape de prilejul zilnic s-o beştelească din motive de praf, putoare, bădărani, manglă, politică de doi bani, şpagă...
Ştiu pe cineva plecat de câţiva ani în State care, dimpotrivă, regretă ceea ce tu înjuri zilnic. Îi e dor adică de străzile prăfuite, de circulaţia îm bâcsită, de neamul prost din târg, de maidanezi, de... Fiindcă îi e dor de acasă. Fiindcă, zicel el, România are culoare, viaţă, geniu chiar şi-n hoţie, rigorile nu te tâmpesc.

Jonathan Scheele, fostul am ba sador UE la Bucureşti, mărturisea că în România a învăţat să contrazică. Ceea ce înseamnă că politicienii dâmboviţeni din paleoliticul superior, care te fac să-ţi iei lumea în cap, lui i-au întregit personalitatea. După cum mai ştiu pe cineva, prin Ame rica Centrală, care-şi stinge cu alcool aleanul de România. E disperat să se întoarcă oricum ar găsi-o.
Viaţa e complicată. La poalele Car pa ţilor, dorul de ţară e simultan cu dorul de ducă, să ai după ce tânji.

~

Sursa: Jurnalul.ro

Eu vreau sa cresc MIC!

DEMISIE OFICIALA
Subsemnatul, Mile Carpenisan, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani jumate, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.

Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa cred sincer ca bomboanele sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame. Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la cornet.

M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa. Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.

Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Ghita repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?

Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara violenta implicita la fiecare zece secunde. Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai. Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!

Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele garajului.

Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.

Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.

Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane. Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.

Gata, stop, cedez! emisionez din functia de ADULT.

Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate .Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.

Eu vreau sa cresc MIC!

~

S-au implinit doua luni de la moartea prematura a lui Mile Carpenisan. R.I.P.

350 de evenimente, la Festivalul Internaţional de Teatru

*În perioada 28 mai–6 iunie, Sibiul găzduieşte cea de–a XVII–a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru* Spectacolul „Warum warum”, în regia lui Peter Brook, acrobaţiile celor de la Xtreme, reprezentaţiile cu păpuşi chineze mânuite cu 36 de sfori, marionetele uriaşe ale spaniolilor de la Carros de Foc, efectele pirotehnice şi focul francezilor de la Salamandre, concertele Holograf, Cargo, Zdob şi Zdub, Direcţia 5, şi Vama sunt capete de afiş ale ediţiei 2010*

Zece zile de teatru, muzică, dans şi foc – aşa va arăta cea de-a XVII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu. Evenimentele se vor desfăşura sub genericul „Questions/Întrebări”, iar organizatorii ne promit un spectacol complet din zorii zilei şi până târziu în noapte. Protagonişti vor fi participanţii din 70 de ţări. Actori, muzicieni, acrobaţi, balerini, fotografi, scriitori, regizori şi scenografi ne momesc cu 350 de evenimente în 66 de spaţii, se arată într-un comunicat de presă.

De la Peter Brook citire

Dacă aţi văzut la televizor „Mahabharata” sau „Hamlet”-ul lui Peter Brook, cu siguranţă vă doriţi să vă bucuraţi şi în sala de spectacole de montările unuia dintre monştri sacri ai teatrului contemporan. FITS 2010 ne dă posibilitatea, pentru că printre spectacole din acest an se numără „De ce, de ce”, în regia lui Peter Brook. Întâlnirile de calibru continuă la Sibiu cu italianul Eugenio Barba, prezent pe scena festivalului cu nu mai puţin de trei spectacole: „În scheletul balenei”, „Odă evoluţiei” şi „Visul lui Andersen”.
Din agenda festivalului nu vor lipsi nici producţiile autohtone (Teatrul Maghiar de Stat Cluj prezintă adaptarea scenică a capodoperei cinematografice „Strigăte şi şoapte” de Ingmar Bergman, în regia lui Andrei Şerban) sau titluri binecunoscute ale literaturii universale (Deutsches Theater Berlin aduce „Însemnările unui nebun”, de Gogol, iar Levan Tsuladze ne propune o altfel de abordare a lui „Faust”). Pe lista provocărilor poate fi trecută şi incursiunea în lumea păpuşilor chineze alături de Quanzhou Marionette Troupe: actorii folosesc o tehnică veche de peste 2000 de ani.
Echipa Teatrului Naţional „Radu Stanca” nu-şi dezminte obiceiul de a avea cel puţin o premieră în cadrul festivalului, aşa că în mai şi în iunie vom „consulta” pentru prima oară „Ghidul copilăriei retrocedate”, în regia lui Gavriil Pinte. Acest spectacol va fi inclus în secţiunea patrimoniu care va prezenta cele mai reprezentative spectacole ale teatrului sibian: „Metamorfoze”, „Faust”, „Electra”, „Viaţa cu un idiot”, „Un tramvai numit Popescu”, „Breaking the Waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess”, „Turandot”, „Berlin Alexanderplatz”.

Francezii aduc foc, israelienii - dans, iar românii - acrobaţii

Dacă e Festivalul Internaţional de Teatru, e musai ca spectacolul să descindă în stradă. Regula se păstrează şi în acest an, iar reţeta consacrată a focului, a apei şi a marionetelor uriaşe promite să ne transforme din nou nopţile în zile. Aşa că francezii de la Cie Transe Express revin cu muzicieni suspendaţi la mare înălţime, iar pe urmele lor vor călca marionetele gigantice ale spaniolilor de la Carros de Foc şi jocul cu focul al celor de la Salamandre.
Provocarea festivalului la capitolul spectacole de stradă vine însă din... România, mai precis de la compania Xtreme, care îmbină acrobaţia cu mişcări coregrafice spectaculoase ce sfidează gravitaţia. Grupul este format şi antrenat de Dorel Moiş, medaliat cu aur la Campionatele Europene şi Mondiale de Gimnastică Aerobică, şi de coregrafa Debra Brown, de la Cirque du Soleil.
Spectacolele de balet, flamenco, dans contemporan sau teatru-dans şi-au câştigat demult locul în agenda festivalului de la Sibiu, iar în acest an ne vom întâlni cu Motionhouse din Marea britanie, Les Ballets Jazz de Montréal, cu Charleroi Danses din Belgia şi cu un spectacol combinat de teatru, dans şi operă în „Rooster”.
**
Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu şi Teatrul Naţional „Radu Stanca” se bucură de sprijinul celor mai importante structuri oficiale româneşti şi europene, fiind un obiectiv strategic al Ministerului Culturii şi Cultelor care, alături de Consiliul Local, este principalul finanţator al acestui eveniment. Evenimentul este sprijinit de Preşedinţia României, Consiliul Judeţean Sibiu, Comisia Europeană, de centrele culturale şi ambasadele ţărilor acreditate în România, de reţele internaţionale, dar şi de sponsori privaţi.

Caseta
* Pe scena culturală a Sibiului revin Dan Perjovschi - într-o expoziţie – eveniment, şi scriitorul Andrei Codrescu.
* Vă era dor de un concert Holograf sau Direcţia 5? Îi veţi vedea la FITS 2010, acolo unde trupele cvor concerta alături de Cargo, Zdob şi Zdub, Smiley, Vama, dar şi de Compania Rustavi care pune pe tapet cultura populară georgiană arhaică.

Imi aduc aminte

"Stau cu ochii indreptati spre padure si-mi aduc aminte. Vad poteca pe care am mers in viata. Uneori am dorit din toata inima sa gasesc drumul pe care mergea toata lumea. Nu e placut sa fii singur pe o poteca. N-am gasit insa drumul, iar poteca m-a adus aici. De ce? Primul tipat mai strident pe care l-am auzit a facut gol in jurul meu. Al doilea[...] m-a lasat singur aici. Acum, scormonind prin amintiri, ating mereu puncte dureroase. Si totusi, nu renunt. Tind sa ma intorc in ceea ce am trait, desi tot ce-am trait m-a impins aici. Cateodata am senzatia ca visul inseamna pentru mine a-mi aminti. Lumanarea arde din amandoua partile. Si ma agat chiar de amintirile infricosatoare. Oare, intre singuratate si frica omul poate ajunge sa prefere frica? Dar ce prostie spun. Iertati-ma, domnilor. Intr-o grota n-ai ce alege. Si frica si singuratatea stau cu tine in grota. Si apoi, si frica e un zid. Poate ca ea inchide zidul, ea inchide coaja. Si daca ma gandesc astfel inseamna ca ma inabus in mine insumi, vreau sa respir aerul de dincolo de coaja mea, nu-i asa?"

~

"Viata pe un peron" de Octavian Paler

Ai copilarit in ani '90 daca...

Ai copilarit in anii '90 daca...

...ai colectie de suprize de la guma Turbo
...te uitai zilnic la Captain Planet
...faceai robotei din pachete de tigari
...ascultai B.U.G. Mafia sau R.A.C.L.A. noaptea ca sa nu te auda parintii
...pierdeai noptile pe mIRC
...jucai elasticul si frunza in fata blocului
...ai fost fan Generatia PRO si Tip Top Minitop
...stiai toate versurile de la Genius pe de rost
...te uitai non-stop la Atomic TV
...te jucai Maroco cu vecina de deasupra
...mergeai cu parintii vara la Mamaia si stateati cate 10 zile cu bilete de la sindicat
...ai baut prima gura de vodca dintr-o sticla de plastic
...gestul maxim de rebeliune era sa fumezi in toaleta scolii
...te uitai cu parintii la Dallas si la RoBingo
...ii faceai mamei tale semne de carte din hartie glasata de 8 martie
...te jucai Tetris
...ai invatat engleza de la Cartoon Network
...te uitai la diapozitive cand nu erau desene animate ca lumea la televizor
...colectionai albume cu abtibilde cu fotbalisti
...ai avut Serbarea Abecedarului in clasa I
...ai tras cu cornete sau cu prastia dupa fete
...de Craciun iti doreai mereu Lego sau papusa Barbie
...cumparai casete video cu Frumoasa si Bestia sau Mica Sirena
...te jucai cu soldatei de plastic
...ai avut sau ti-ai dorit Nokia 5110 si i-ai invidiat pe altii care aveau Nokia 3310
...n-ai plans ca n-ai mers la concertul Michael Jackson decat dupa cativa ani
...stii ce este Center Shock si iti doresti sa mai gasesti
...ai baut sucuri in cutii de carton in forma de piramida
...mergeai cu parintii la teatrul de vara la spectacole cu Nae Lazarescu si Vasile Muraru
...iti aduci aminte ca, la inceput, Vacanta Mare avea 3 membri si erau chiar amuzanti
...nu exista petrecere la care sa nu se asculte Backstreet Boys
...inregistrai casete cu Spice Girls de la prieteni
...inca mai stii refrenurile de la melodiile Andre
...te uitai fascinat la KITT pe Tele 7 ABC
...scriai in oracolele colegilor de clasa
...tii minte cele 5 minute de desene animate dinainte de revolutie
...pronunti perfect "nu zaietz pagadi" desi nu stii o iota din limba aia
...te entuziasmezi daca o vezi pe strada pe Geanina Corondan
...aveai rigle chinezesti 3D si ascutitoare cu oglinda.

Toate au trecut, si au ramas doar amintirile!

Ce p#!@ am fost... Si ce p#!@ am ajuns!

Douazeci si patru, mai, doua mii opt. De atunci si pana acum a curs multa apa la robinet. De atunci si pana acum blogul meu a crescut. In ochii mei cel putin. Si nu ca numar de vizitatori(cred ca am vreo cinci fani adevarati, restul intra din intamplare).

Zambesc si-mi fac cruce. Ma amuz de primele postari. Ma amuza si ceea ce gandeam atunci cand am postat chestiile alea. Apoi au urmat prime texte. Vorba aia: "ce texte ai in tine".

Partile mele de suflet sunt "Dialogurile imaginare". Acolo fac ipoteze, presupun si las putin imaginatia sa functioneze. Adaptez situatii reale, situatii care as vrea sa fie reale, si situatii care nu vor fi niciodata reale.

Iar apoi sunt acele texte care nu au nici o legatura cu realitatea. Atunci imi pun gandurile logice in stand-by, pornesc imaginatia la 110% si ma las dus de vant. Pana ma dor degetele sau pana nu mai am chef. SI, ca s-o spun p-aia dreapta, textele astea sunt cele mai gustate.

Asadar si prin urmare... Am scris mult, am aberat si mai mult, uneori am pus suflet, alteori v-am pus un zambet pe fata. Pana la urma e bine. Sper.

Telefonul

Cele ce urmeaza s-au intamplat in toamna anului 2007. Lucram ca barman intr-o cafenea. Fiind incojurat de oameni boemi(pictori, muzicieni, sculptori, actori, etc.), am fost inspirat sa fac si eu o mica expozitie foto. Suna banal, dar toate pozele au fost facute si prelucrate cu un simplu telefon mobil.

Eram pe ultima suta de metri. Pozele erau pregatite. Oamenii au fost anuntati de eveniment. Mai aveam de facut doar cateva drumuri in zilele premergatoare expozitiei.

Intr-una din acele zile s-a starnit o ninsoare destul de urata. Unde mai pui ca temperatura scazuse destul de mult. Aceasta combinatie malefica a facut ca telefonul meu sa faca o criza "epileptica". Suna ciudat, dar simptomele erau aproape identice. Ecranul se stingea si se aprindea de unul singur. Atunci cand se aprindea, mai si tremura! Cred ca daduse strechea in el. Pana la urma a cedat!

N-am vrut sa-l ingrop in vreun sertar. A fost "scula" care m-a sprijinit in primul meu demers artistic. Asa ca am contactat firma producatoare. Le-am explicat ce si cum, si i-am invitat sa-si trimita un reprezentant la eveniment. Tot ce am primit de la ei a fost un e-mail sec, in care imi cereau sa iau legatura cu un reprezentant local, care sa-mi repare telefonul.

Nu cred ca si-au dat seama ca nu acela era motivul pentru care i-am contactat.

Pana la urma toate cele au iesit cum trebuie. Expozitia a fost un succes, am fost intervievat de un jurnalist, iar articolul a primit o pagina intreaga intr-un ziar local.

Telefonul m-a servit bine. A facut multe poze la viata lui, iar la sfarsit, desi "bolnav", l-am vandut. Banii m-au ajutat sa cinstesc pe cei prezenti la expozitie.

Asadar, daca aveti idei artistice cu telefonul, nu va deranjati sa anuntati si producatorul. Veti primi un mail "stas" prin care va vor anunta ca "problema dumneavoastra poate fi rezolvata de un reprezentant local".

Dialoguri imaginare

-...pentru ca nu vreau!
-De ce? Ce te opreste? Ai un motiv suficient de bun sa zici ca nu?
-Nu, dar...
-...
-...
-Ti-e frica?
-Putin.
-O sa fiu si eu acolo. Doar sti ca-mi place!
-Stiu! Mi-a povestit de multe ori.
-Atunci ramane stabilit! Maine mergem!
-Bine... Dar sa sti ca tot mi-e frica!
-Odata ce esti acolo sus, in bataia vantului, o sa uiti de frica! Asta pot sa-ti promit!
-Sper ca priveslistea aia sa faca banii. Altfel nu mi-as putea justifica faptul ca incerc sa trec peste chestia asta.
-O da! La trei mii de metri in aer totul e diferit. Nimic din ce ai vazut pana acum nu se poate compara! O sa-ti doresti sa nu mai ajungi pe pamant! Crede-ma!
-Bine... M-ai convins... Maine sarim cu parasuta!
-Super!
-Mda... Numai gandul ca o sa depind de o bucata de panza ma face sa tremur...
-Pesimistule! Hahahaha...
-Optimist nenorocit! Hahahaha...

~

Dialoguri imaginare 5. Avanpremiera la momentul acela.

Welcome back!

Intram intr-o noua etapa? Poate. Suntem entuziasmati? Poate. Vremurile s-au schimbat. Vad lucrurile in alte culori. Vad stralucire si in negrul cel mai negru. Poate ceea ce urmeaza ma v-a ajuta sa ma ridic mai sus decat am facut-o vreodata.

Poate la vara... Ce aiureala!

Sa pleci in valurile noptii,
Sa mangai roua diminetii,
Sa treci prin nori pe la amiaza,
Si sa cobori pe inserat... la tine acasa!

Simt un dor de duca... Si m-as cam duce! Unde? Habar nu am! Oriunde! Clar nu pe o insula pustie. Am nevoie de comunicare. De orice fel. As opri timpul in loc vreo 2 secole. Poate m-as simti mai bine. Poate imi vine mintea la cap. Poate ma fac mare.

La vara o sa... O sa... Multe pe hartie, multe in cap. Vreuna importanta? Nu cred. Poate doar sa iau fiecare zi asa cum e. Mare lucru ar fi asta. Poate la vara.

Mi-e pofta de batoane energizante, de cafea si capuccino, de ciorba de cartofi cu costita de porc, de spanac cu ochiuri, de cartofii prajiti de la McD... Mi-e pofta! La cat mi-e de pofta cred ca as gusta si din mine. Da` cred ca sunt acru... Unde mai pui ca nu-mi mai plac lamaile.

Am inceput sa colectionez pliante ale pizzeriilor care livreaza la domiciliu. Nu c-as fi comandat pana acuma pizza acasa... Am doua. Pliante! Acum trebuie sa ma hotarasc de la care sa comand. Poate la vara!

Oare cate grame are creierul meu? M-am tot gandit la treaba asta. Am incercat eu sa aproximez ceva... Am mai citit in stanga, am mai intrebat in dreapta, si cred ca mi-am facut o idee. Dar cred ca e gresita. Mereu imi simt capul plin. O fi creierul mare? Sau e doar plin cu idei de tot felul?

Daca stiti careva sa faceti maioneza pentru salata de boeuf, sunati-ma. Eu sunt blana.

Ma pun la somn ca e devreme. Poate mai stam si maine pana la ora asta. Poate mai batem campii... Pana ii invinetim! Poate... Poate la vara... Printre toate celalalte!

~

2:50 AM - D`aia o sa vedeti greseli gramaticale.

Fără cuvinte...

Mult... Fără cuvinte...

1000

O mie de ganduri imi fug prin cap.
O mie de cai salbatici imi tulbura somnul.
O mie de lucruri marunte si inutile.
O mie de imagini uitate in umbra.
O mie de ganduri imi fug prin cap.

"Departe de mine gandul de a incerca sa ma trezesc.Departe de ei gandul de a ma lasa sa dorm in noapte gandurilor mele."

Incerc sa fac zgomot, sa pot sa adorm.
Caci linistea noptii aduce ganduri.
Pamantul se cutremura sub pasul lor.
Legiunea de soapte ce defileaza-n bezna.
O mie de cai imi tulbura somnul.

"Sunt eu trecutul tău,
Trecutul care te doboară.
Sunt umbra care-n miezul nopţii
Te face să-ntorci capul."

O mie de lucruri marunte si inutile.
Nimic sunt toate luate-n parte,
Si totul sunt luate cu totul.
Sa le desparti nu poti, nici sa le-aduni pe toate.
Doar sa le arzi... sau sa le-nfuleci asa crude?

"Dincolo de mine
Sunt zâmbetele.
Dincolo de mine
Sunt lacrimile."

O mie de imagini uitate-n umbra.
Un film mut ce ruleaza mereu.
Chiar si atunci cand sala e goala,
Cand toti s-au dus acasa.
O mie de imagini, cu o mie de cai...

"Uneori mă întorc la beţia amară,
La fumul acelei ultime ţigări,
La viciul de a mă-ndura pe mine
În aceşti ani lungi şi apăsători."

Doggie style

My Pussycat!

Dialoguri imaginare

-De ce ai făcut-o?
-Sincer să fiu... Nu ştiu... Aş putea zice că eram beat... că eram gelos... că vroiam să demonstrez ceva... Sau poate chiar ce ţi-am spus ţie atunci, când ai fugit afară după mine... că era doar o glumă.
-Dar nu te-ai gândit la consecinţe, la ce o să zică lumea despre tine?
-Nu!
-De ce?
-Pentru că atunci nu-mi mai păsa! Pentru că nu-mi mai pasă! Mă rog, îmi pasă ce zice lumea despre mine, dar nu cei de acolo. Pe foarte puţini dintrei ei îi mai consider oameni. Restul sunt doar nişte persoane pe care le cunosc, fără prea mare importanţă pentru mine.
-Dar mulţi dintre ei te-au ajutat...
-Da, ştiu, dar când pun în balanţă... parcă se anulează totul, ba chiar înclină mai mult în partea cealaltă...
-M-am gândit zilele astea la tine.
-Ştiu. Am văzut. Eu m-am gândit mereu... Aşteptam oarecum ziua asta.
-De ce n-ai dat nici un semn?
-De ce? Hmm... Cred că aşteptam să treacă perioada asta, să treacă ura, să treacă ceva...
-Şi? A trecut?
-Da... Nu... Nu stiu... Încă nu ştiu...
-Încă mai suferi?
-E aşa de evident?
-Sincer... Da! M-am gândit la o chestie pe care ai spus-o cu ceva timp în urmă. Chestia despre scânteia din ochii tăi.
-Aşa... Şi?
-Încă o mai ai... Dar nu mai e la fel de strălucitoare ca atunci...
-Mersi... Cred!
-...
-Mai luăm o cafea?
-Mi-ai lipsit...
-...
-Hai să mai luăm o cafea!

~

Dialoguri imaginare. Episodul 4. Pentru G.

Mi-e dor de copilarie

E tarziu... Si ma gandeam... Sora mea are dreptate! Mi-e dor de copilarie! Mi-e tare dor! Mi-e dor de ce am fost si nu mai sunt, mi-e dor de ce vroiam sa fiu si n-am ajuns. Mi-e dor de mine cand veneam in casa murdar din cap pana-n picioare(la propriu - am cazut odata intr-o balta cu noroi, aratam ca monstrul din mlastina), mi-e dor sa ma julesc si sa strig cat ma tin plamanii: "Nu mai plang, m-am facut mare si nu ma mai doare". Mi-e dor sa merg la furat de struguri.

Mi-e dor de mine... cel de atunci!

Fără

Târziu în noapte
Îţi bat în geam...
Nu cu speranţă,
Nu cu zâmbet!
Doar ura străluceşte-n ochi,
Iar râsetul sinistru te-nfioară.
Sunt eu trecutul tău,
Trecutul care te doboară.
Sunt umbra care-n miezul nopţii
Te face să-ntorci capul,
Sunt visul de vară
Care s-a întors coşmar.
Încerci să lupţi în felul tău,
Dar n-ai scăpare.
Ca Dorian Gray încerci
Într-un portret să mă închizi,
S-arunci în el tot ce e rău în tine,
Tot ce e bun în mine...
Caută-mă în fiecare umbră
În care n-o să fiu,
În fiecare adiere de vânt
Care-ţi şopteşte-n miez de noapte...
Voi fi acolo,
Acolo unde nu te-aştepţi.
Privind din umbră,
Zâmbind la fiecare pas greşit,
La fiecare deja-vu
Sau sentiment “refolosit”...
Voi fi acolo!

Negativista

Da bă! E negativistă! Fata asta e negativistă la cel mai profund nivel al simţurilor ei. Hai să-ţi spun de unde ştiu.

Acum vreo câteva zile am petrecut şi noi o noapte mai romantică. Am stat acasă, am ascultat nişte muzică, am povestit. Şi cum e normal, lucrurile au "degenerat", ca să zic aşa. Au degenerat într-o manieră plăcută pentru amândoi.

Sărutări fierbinţi, mângâieri suave, vorbe şoptite la ureche. Chestii romantice, dacă mă înţelegi. Frumos dom'le, ce mai, ca-ntr-o poveste. Apoi, degenerarea asta a degenerat şi mai tare.

Zburau hainele de pe noi ca fulgii de nea dintr-un basm S.F. Ş-apoi am început. Eu, că deh, eram masculul alfa în toată povestea asta. Dă-i şi pe aici, aşa de încălzire, hai să facem aşa că ştiu că-ţi place, stai aşa ca să te simt mai bine. Chestii normale, dacă mă înţelegi.

Şi tot învârtindu-ne şi rotindu-ne şi schimbând poziţiile ca şosetele într-o zi de vară, fata ajunge la momentul acela. Şti tu, momentul ăla când ziua se înşorică cu noaptea(cacofonie de efect literar), când lupii urlă la luna, când ţi se mişcă bibelourile in vitrină, etc. Frumos moment.

Eu în capul meu ziceam: "Da frate, acuma vine! Da!". Când colo, ce-mi aud urechile!? Ea urla cât o ţineau plămânii "Nuuuu!". M-am speriat. Am zis că omor fata. Mă opresc şi o întreb "Eşti bine?". Şi ghici ce? Era bine. Unde mai pui că-i şi plăcea. Chiar îi plăcea. Doar că atunci când îi plăcea mai mult, urla şi mai tare "Nuuuu!"

Şi uite aşa, eu muncesc, mă spetesc, transpir ca un porc şi mă gândesc că "Da frate, acuma vine! Da!", şi ea "Nuuuu!". Şi cu cât eu sunt mai "Da!", cu atât ea e mai "Nu!".

Acum înţelegi de ce spun că e negativistă?

Sa zicem ca...

Să zicem că suntem în 2010. Nu mai zicem, că suntem în 2010. Să zicem că s-au scumpit ţigările. Nu mai zicem, că s-au scumpit! Să zicem că de azi mă las de fumat. Să zicem! Tocmai am stins ultima ţigare. Viitorul sună bine!

Acum mă gândesc la ce mă aşteaptă. Peste vreo oră o să mă apuce o poftă nebună să trag câteva fumuri. Apoi o să mă cert cu mine: "Du-te şi ia ţigări! Nu, că ai promis că te laşi! Da, dar e greu, şi oricum nu mă ceartă nimeni dăcă nu mă las!" - chestii generale, dacă mă înţelegeţi.

Zilele următoare o să fie criminale. Nervi nejustificaţi, draci cu toptanul, irascibilitate, şi încă vreo două-trei stări emoţionale de femeie la ciclu.

Până la urmă, îmi sunt dator să încerc măcar. Poate iese ceva. Sau poate nu. Vom vedea. Oricum o să vă ţin la curent.

Dincolo

Dincolo de mine
Mă regăsesc.
Dincolo de mine
Mă pierd.
Dincolo de mine
Sunt zâmbetele.
Dincolo de mine
Sunt lacrimile.
Dincolo de mine
O să vezi Soarele.
Dincolo de mine
Răsare Luna.
Dincolo de mine
Se naşte viaţa.
Dincolo de mine
Se stinge viaţa.
Dincolo de mine...