Crazy Mind

Bere cu gust de capsuni. Spanac cu cirese. Inghetata cu ceapa. Idei intrerupte de ganduri vulgare. Dorinte ascunse, roase pe la colturi si uzate de vreme. Adidasii nu mai vor sa alerge, au obosit. La fel sin mingea de fotbal. Zarurile se rostogolesc mereu. Si mereu arata 2 - 1.

Mi s-a rupt unghia. Nu ma doare. Ma duc sa ma dau cu barca in gradina zoologica, poate imi trece. Poate n-o sa mai am unghia rupta. Sau poate reuseste vulpea sa mi-o repare. Oricum, merita sa incerc.

Pff... N-ai nici o logica! Stiu! Dar imi place! Imi place cand pierd orice urma de logica si ma apuc sa scriu. Aha! Imi place sa ma prefac ca sensul cuvintelor se schimba asa cum vreau eu! Da! Berea poate sa aiba gust de capsuni, spanacul merge bine cu garnitura de cirese, iar inghetata cu gust de ceapa e geniala.

M-as duce undeva departe. Problema e ca mi-e lene sa ma intorc de acolo. Stiu ca ar fi fost frumos acolo, dar mi-e prea lene! Mai bine stau aici. Da, aici e bine. Aici e cald, aici am cafea si tigari, aici am un scaun confortabil.

Cei 500!

Cei 500! Ha! Spartanii mei! Toti unul si unul: unul schiop, unul stirb, unul chior, unul... si unul care stie sa scrie(eu)! Ha!

Dupa aproape un an de blogareala, am ajuns si eu la mirifica cifra de 500 de vizitatori! Noroc cu soramea care intra de doua ori pe zi, logodnica mea care are ca si obligatie sa intre de cel putin cinci ori, si vecinii care primesc in posta fluturasi cu adresa blogului!

Tin sa multumesc pe aceasta cale mamei mele, care m-a invatat sa fac integrame si sudoku, tatalui meu care m-a invatat sa ma oftic cand mi se ia calul la sah, prietenilor mei, care mi-au aratat ce inseamna cu adevarat berea, si, nu in ultimul rand, imaginatiei mele, care debordeaza de nebunie si de paranoia.

Si, ca sa nu uit, voua, oamenilor normali, care se amuza, stramba din nas sau dau din umeri cand citesc articolele mele!

Mai multe despre acest subiect cand ajungem la 1000 - adica peste un an :)!

Ketchup de la McDonald's si slanina cu ceapa

Zici ca e facuta: de vreo doua saptamani am pofte ca o femeie insarcinata! Ba vreau cafea la ore la care 97% din populatia tarii doarme, ba vreau sa mananc ceva de la McDonald's, ba vreau slanina cu ceapa!

Chestia asta nu e ceva nou. Am mai avut eu momente d`astea geniale: acum cativa ani, intr-o noapte de ianuarie am poftit la inghetata! Ei da! Ce frumos a fost! Sa-i fi vazut fata amaratului de la non-stop. L-am si trezit din somn si, ca sa vezi nebunie, ii spun ca vreau inghetata, iar in spatele meu ningea ca-n povesti!

Ce e nou la toata situatia asta e ca nu-mi mai satisfac poftele. Trec pe langa McDonal's-ul ala de vreo cateva ori pe saptamana, am slanina in frigider cat sa hranesti un pluton, ceapa... Dar subsemnatul ajunge in fata faptului implinit si stramba din nas! Neah... poate alta data!

Ce sa mai zic de altii, cand eu nu sunt in stare sa-mi satisfac o simpla pofta! Hai, sa fiti sanatosi si sa va satisfaceti toate poftele! Eu ma duc sa savurez un crenwurst in timp ce ma gandesc la slanina aia cu ceapa!

Despre vremuri si vreme

Bah! Vremea asta... Vremurile astea... Amandoua ma fac sa ma ascund - si fizic si psihic. Ma plimb pe strazi si vad mizeria care ma inconjoara. Si cea fizica si cea psihica. Vad troiene de zapada care se topesc incet si care contribuie din plin la mizeria fizica. Vad fetele triste ale oamenilor care ma ocolesc grabiti.

Vremea asta ne baga pe toti in boala: suntem mai suparati, mai posomorati, mai ursuzi. Nu mai avem timp sa vedem ca sub toata mizeria asta se poate vedea si ceva frumos. Nimeni nu poate sa observe un buchet de ghiocei, zambetul strengar al unui cosar agatat la pieptul unei tanti cu ruj portocaliu, razele de soare care se joaca in baltile de pe strada. Vremea asta posomorata i-a bagat pe toti intr-o ciudata stare de hibernare(sau ceva de genul asta).

Vremurile astea... Criza asta, si crizele provocate de ea! Toti sunt in criza, si toti sunt crizati dupa bani! Oare numai de bani avem nevoie ca sa traim? Si spun "sa traim", nu sa supravietuim! Conteaza cat de multi bani ai in buzunar ca sa te poti bucura de un apus de soare sau de zambetul unui copil? Nu cred!

Exercitiu de vointa: scoate portofelul din buzunar(sa nu uiti totusi, sa-ti iei buletinul la tine), lasa si cardurile, si iesi pe strada. Imbracat-te lejer si plimba-te pe strada. Descopera orasul, descopera oamenii si gesturile lor. Dupa vreo trei ore o sa fi mai vesel, o sa ai un zambet contagios.

Deci, lasati vremea si vremurile sa-si vada de treaba lor. Tot ce puteti sa faceti voi e sa va bucurati de vreme si de vremuri asa cum sunt ele.