Dor de duca

Nu stiu cati dintre voi au habar de locul asta. Probabil ca nu multi. Probabil ca si mai putini o sa cititi cescriu eu aici. Oricum nu conteaza. Cred ca tot ce vreau e sa pun pe "hartie" unele chestii din sufletul meu.

Locul asta e special, e magic. Poate exagerez cand spun asta, dar eu asa il simt. Probabil ca daca l-ati vedea, daca a-ti apuca sa va bucurati cinci minute de el, m-ati intelege si mai bine.

Si totusi... Cred ca am gasit locul asta acum vreo 15 ani. Eram un pusti. Nu stiam mare lucru de filozofie, de sentimente, de prietenie. Lucrurile erau simple pentru mine atunci: uram scoala, prietenii mei erau aceeasi, iar sentimentele se rezuma la a-mi iubi familia si a ura copii care aveau jucari mai faine decat ale mele.


Revenind mereu in acest loc, aproape an de an, am inceput sa-mi dau seama ce si cum cu lumea asta. Incet, incet am reusit sa inteleg ce inseamna o prietenie, m-am auto-initiat in tainele filozofiei(intorcand pe toate fetele problemele care ma framantau), am reusit intr-o anume masura ce si cum cu dragostea asta.


Locul asta e magic. Locul asta are ceva. Are copaci, are o apa, are pasari si animale. Ai spune ca e ca oricare alt loc frumos din tara asta mare. Dar eu zic ca nu e asa. Mai e ceva acolo. Locul asta are sentiment. Locul asta ma simte de fiecare data cand vin. Ma simte si se schimba odata cu mine. Ma completeaza.


Ar mai trebui sa detaliez, dar nu mai simt nevoia. Stiu doar ca o sa fiu iarasi acolo foarte curand. Eu si locul acela. Va astept si pe voi.