Despre vremuri si vreme

Bah! Vremea asta... Vremurile astea... Amandoua ma fac sa ma ascund - si fizic si psihic. Ma plimb pe strazi si vad mizeria care ma inconjoara. Si cea fizica si cea psihica. Vad troiene de zapada care se topesc incet si care contribuie din plin la mizeria fizica. Vad fetele triste ale oamenilor care ma ocolesc grabiti.

Vremea asta ne baga pe toti in boala: suntem mai suparati, mai posomorati, mai ursuzi. Nu mai avem timp sa vedem ca sub toata mizeria asta se poate vedea si ceva frumos. Nimeni nu poate sa observe un buchet de ghiocei, zambetul strengar al unui cosar agatat la pieptul unei tanti cu ruj portocaliu, razele de soare care se joaca in baltile de pe strada. Vremea asta posomorata i-a bagat pe toti intr-o ciudata stare de hibernare(sau ceva de genul asta).

Vremurile astea... Criza asta, si crizele provocate de ea! Toti sunt in criza, si toti sunt crizati dupa bani! Oare numai de bani avem nevoie ca sa traim? Si spun "sa traim", nu sa supravietuim! Conteaza cat de multi bani ai in buzunar ca sa te poti bucura de un apus de soare sau de zambetul unui copil? Nu cred!

Exercitiu de vointa: scoate portofelul din buzunar(sa nu uiti totusi, sa-ti iei buletinul la tine), lasa si cardurile, si iesi pe strada. Imbracat-te lejer si plimba-te pe strada. Descopera orasul, descopera oamenii si gesturile lor. Dupa vreo trei ore o sa fi mai vesel, o sa ai un zambet contagios.

Deci, lasati vremea si vremurile sa-si vada de treaba lor. Tot ce puteti sa faceti voi e sa va bucurati de vreme si de vremuri asa cum sunt ele.